Free Fest 2010

Pentru ca am intrerupt saptamana de rock prea brusc la ziua 2 (asta din cauza serviciului si a sesiunii care mi-au cam ocupat timpul), o sa incerc sa ma revansez cu cateva piese azi, in timp ce va povestesc si cateva din impresiile de la Free Fest. Din aceleasi motive mentionate mai sus, nu am putut sa ajung decat in a doua seara (adica sambata, 29 Mai). Vineri erau programati cei de la Trooper, ZOB, OCS, si inca  vreo trei trupe mai no-name asa. ZOB am inteles ca n-au mai aparut, pe OCS i-am cam vazut in concerte de un numar suficient de ori, iar Trooper..cu tot respectul, nu-s chiar genul meu. Asa ca pot sa zic ca n-am pierdut mare lucru, poate doar ceva bere de baut.

Sa trec si la ziua de ieri. Desi ploaia ne-a cam jenat o vreme, iar autobuzele catre parc au fost organizate fantastic de prost, am reusit sa ajungem la locul faptei inp jur de ora 21:00. Destul de tarziu, dar cine sa stie ca de data asta chiar se respecta programul?!  Cand am ajuns, pe scena se desfasura trupa Prometeu, de care sincer nu prea am auzit pana acum, dar care a facut oleaca de atmosfera cu un cover dupa Smoke on the Water al celor de la Deep Purple, si unul de la Cargo (nu am retinut care melodie), dar au cam dat-o in bara spre sfarsit cand si-au cantat creatiile proprii, din care n-am retinut decat o lalaiala cu “Te voi iubiiiiiiii meereeeu”).

Au urmat El Negro, care n-au sunat chiar rau, probabil din cauza saxofonului si a tipei care canta cu ei si avea chiar o voce faina. In schimb au devenit obositori destul de repede cu “oioioiei”, ” jah jah”, “iaiaiaiaio” si alte sunete onomatopeice asemanatoare.

Dupa ei au venit cei de la E.M.I.L, pe care nu prea i-am vazut ce-i drept, dar am auzit cam aceiasi “Copaci infloriti” si  “Cultivator de vise…”…desi am fost cam departe de scena, ma indoiesc ca au auvut loc evenimente prea surprinzatoare in timpul prestatiei lor, deci nimic nou sau prea interesant nici de la E.M.I.L.

Apogeul concertului, adica Vita de vie, m-a dezamagit profund. Desi tocmai comentam cu un amic ca prea canta numa’ melodiile vechi in concerte, de data asta au cantat multe de pe ultimul album. Si rau au facut.  Acum, ori Adi Despot si-a pierdut inspiratia grav, ori mi-am schimbat io gusturile muzicale…Cert e ca melodiile noi mi s-au parut ingrozitor de lalaite, cu versuri nu prea inspirate si destul de plictisitoare. Si nici faptul ca Despot e  frumos  nu mai ma poate face sa le cumpar albumul.

In seara asta, printre alte trupe desigur, canta si Coma, pe care chiar imi pare rau ca o ratez, fiind printre putinele trupe romanesti pe care inca imi face placere sa o mai ascult (in special in concerte).

Si acum, ca sa ma revansez putin si pentru zilele din saptamana de rock peste care am sarit, va propun cateva piese:

Prima e La Orbire, de la Firma, care m-a obsedat la momentul aparitiei destul de mult timp:

A doua este Black Night, de la Deep Purple, ca tot mi-a adus aminte aseara nenea ala de la Prometeu de ei:

Si ca sa inchei saptamana la fel cum am inceput-o:

Ziua 2: Tool

Schimb putin registrul muzical fata de ziua de ieri si propun pentru azi Tool cu the Grudge. E lunga, stiu, dar merita fecare minut.

Saptamana de rock – Ziua 1

Nu as putea sa incep saptamana de rock altfel decat cu inceputul. Adica inceputul meu (muzical desigur) – Red Hot Chili Peppers. Nu mai  stiu daca a fost chitara lui John sau alergatul in slow motion al lui Anthony Kiedis care mi-a atras atentia mai intai, cert e ca odata cu Under The Bridge am inceput sa ascult muzica.

PS: Nu gasesc videoclipul original momentan, dar merita cautat

Korn la Peninsula

Nu pot sa spn ca am fost vreodata mare fana Korn. Nu le stiu albumele pe de rost, nu stiu cum ii cheama pe membrii formatiei(in afara de Jonathan Davis), si nu m-a interesat niciodata ce mananca dimineata, cu cine s-au mai cuplat sau alte detalii ale vietii lor personale. Dar imi aduc aminte de tineretea mea mai mult sau ma putin nelinistita, de moseala, petreceri, Vama Veche, betii si toate cele. Plus ca sunt considerati “taticii” nu-metal-ului, si nu-metalul mi-a cam bucurat tineretea. De-asta cred c-o sa ma duc. Peninsula, Targu-Mures, 26-29 august.

Booker T & the MG’s – Green Onions

Fara vreo legatura cu numele blogului, dar melodia mi se pare geniala.

Maria cea cu vino-ncoa’

“Maria! Maria! Maria! Maria!” striga baietelul de 5-6  ani cu exact aceeasi intonatie la fiecare repetare a numelui, ca o placa stricata. Dar fetita careia i se adresa era ocupata cu un alt baietel care incerca sa-i intre in gratii, aratand-i un truc cu mingea. “Maria, hai sa ne dam in leagan!” a incercat el din nou, reusind de data asta sa capteze atentia celor doi copii. Au fugit toti trei catre leagane, Maria urcandu-se prima. “Maria, cine vrei sa te dea in leagan?” au intrebat aproape in cor cei doi baietei. Fara sa astepte un raspuns, au continuat: “Te dau eu, ca sunt ma puternic” a zis Rares (dupa cum am aflat ca-l chema pe primul din baieti). “Nu-i adevarat, eu sunt mai puternic, tu esti slab”, l-a contrazis celalalt. “Ba nu sunt slab, ca iau Cavit care face muschi”, a replicat indignat Rares. “Ma dau eu cu Alexandru”, i-a intrerupt in cele din urma Maria, ” si ne da Rares”. Amandoi au parut multumiti, Alexandru probabil pentru ca se dadea in leagan cu Maria, iar Rares pentru ca i-a confirmat ca el este mai puternic.

Ce a urmat insa m-a uimit si pe mine si pe prietenii cu care urmaream aceasta mini-telenovela, curiosi care dintre cei doi o va castiga pe Maria.

Alexandru s-a dat jos din leagan si a fugit dupa minge. Rares a ramas langa leaganul in care inca se afla Maria, s-a ghemuit in fata lui si a strigat catre fetita: “Maria, nu calca in noroi, calca pe mine sa nu te murdaresti!”

Acum, ori Maria avea o strategie de cucerire care ar face invidioase multe femei , ori Rares avea un spirit de sacrificiu exagerat, care sper sa-i treaca pana la adolescenta (nu de alta, dar cred ca ar fi ceva mai puti amuzant sa vezi un pusti de 15 ani intizandu-se pe jos in fata vreunei domnisoare blonde, spunand-i: “Calca-ma in picioare, sa nu te murderesti!”)

PS:  In caz ca va intrebati, a meritat efortul, pentru ca in cele din urma Maria a plecat cu Rares de manuta spre casa. Nu garantez ca metoda va functiona si mai tarziu totusi.

Negative Creep

Am ajuns tarziu azi, era aproape ora 4, dar nu-mi faceam probleme, oricum nu prea avem clienti pana pe la 6-7. Tocmai imi aprinsesem o tigara si ma pregateam sa schimb playlistul, cand am auzit usa trantindu-se. “Rahat, iar s-a trezit vre-unu cu noaptea’n cap si chef de bere” mi-am zis, dupa care mi-am pregatit fata amabila. L-am vazut apropiindu-se nehotarat de bar, cu un Cobain decolorat pe tricou, care se intreba probabil ce legatura are cu pantalonii evazati, cam scurti, care pareau din alta epoca. S-a asezat pe unul din scaunele de la bar si mi-a cerut, politicos, o bere. Nu parea sa fi fost prima.
“Am devenit tata” a exclamat cu un zambet fortat, dezvelindu-si dantura gaunoasa. Desi parea mai mult o afirmatie retorica, fiind singura persoana de fata m-am simtit obligata sa-i raspund: “Felicitari! Pai si ce mai stai, cum de nu esti cu familia, sa sarbatoriti?”. Proasta idee.
“Sa sarbatoresc? Ce sa sarbatoresc? Ca sunt tatal unui fiu de curva de 17 ani? Ca dorinta mea stupida de a fi cu o femeie, fie ea minora si curva, doar ca sa nu mai simt singuratatea si sila fata de mine s-a terminat…asa? Ca de fapt nici nu stiu sigur daca e al meu, si chiar daca e, n-o sa ma lase sa-l vad niciodata?” Luata prin surprindere de avalansa de intrebari retorice, am hotarat ca ar fi mai intelept sa-mi tin posibilele raspunsuri si pareri pentru mine, mai ales ca privirea lui tulbure, rapiditatea cu care aproape terminase berea si furia pe care parea sa o fi acumulat imi spuneau ca nu ar fi momentul potrivit sa mai fac vreo gafa.
I-am mai dat o bere si m-am retras, lasandu-l singur cu gandurile si sticla lui. Nu am putut totusi sa ma abtin sa nu urmaresc cu coada ochiului acest personaj ciudat, care imi starnea in acelasi timp frica si mila. Nu parea sa aiba mai mult de 30 de ani, dar printre suvitele de par blond care atarnau trist pe langa capul sau rotund se vedea o mare si dezolanta chelie, iar zana maseluta fusese tare aspra, rapindu-i deja vreo 2-3 dinti din fata.
“Stii ca m-am nascut in aceeasi luna cu Cobain?” imi interupse el sirul gandurilor, inspirat probabil de primele acorduri din Come As you Are, care se auzeau acum in boxe.
“Cu o saptamana mai tarziu, ce-i drept…Mereu am simtit ca exista o legatura intre mine si el, mi-am lasat parul lung din dorinta de a fi ca el…dar nici macar la asta nu am avut noroc, am inceput sa chelesc….stiu ca arat ca dracu’ si ar trebui sa ma tund…dar nu reusesc sa ma hotarasc…” Nici nu mai stiam daca mi se adreseaza mie, sau e doar bautura care-l face sa gandeasca cu voce tare, dar genul asta de destanuiri ma stanjenesc teribil, mai ales ca nu stiam cum sa reactionez, si as fi dat orice ca in clipa aia sa navaleasca in bar douazeci de oameni cara sa vorbeasca toti in acelasi timp si sa nu stiu pe care sa-l servesc mai intai. Asa ca am tacut, ascultandu-l in continuare.”E groaznic sa vezi ca oamenii te privesc cu sila, si trec pe partea cealalta cand te vad, de frica sa nu fie nevoiti sa te salute si sa ii vada cineva ca ma cunosc…Le e greu sa creada ca dincolo de chipul asta jalnic, stirb si chel, se afla un om, nu un monstru…” Lamentatia lui patetica a fost interupta de colegul meu de tura care si-a facut in sfarsit aparitia. Am profitat de ocazie sa fug pana la baie pentru a-mi elibera vezica din chinuri. Cand m-am intors, adica dupa doua minute, locul lui era gol, iar pe tejghea lasase banii pe bere.”Unde-i tipu’ care era aici?” mi-am intebat colegul. “Nu stiu”, a raspuns, ” m-am intors sa aranjez paharele si sa mai bag niste beri in frigider si a disparut”.